"Rasai asupra mea, lumina lina,
Ca-n visul meu ceresc d-odinioara;
O, maica sfânta, pururea fecioara,
In noaptea gândurilor mele vina.
Speranta mea tu n-o lasa sa moara
Desi al meu e un noian de vina;
Privirea ta de mila calda, plina,
Induratoare-asupra mea coboara.
Strain de toti, pierdut în suferinta
Adânca a nimicniciei mele,
Eu nu mai cred nimic si n-am tarie.
Da-mi tineretea mea, reda-mi credinta
Si reapari din cerul tau de stele:
Ca sa te-ador de-acum pe veci, Marie!"
Rugaciune
Mihai Eminescu
vineri, 15 ianuarie 2010
luni, 4 ianuarie 2010
La multi ani!
Dupa vacanta de Craciun, prima zi de munca.
Dimineata mi l-a amintit pe Moromete cu-al lui "...unde mergem noi, domnule?"
Inca n-am raspuns... Poate maine.
Dimineata mi l-a amintit pe Moromete cu-al lui "...unde mergem noi, domnule?"
Inca n-am raspuns... Poate maine.
luni, 28 septembrie 2009
Toti fiii mei
Ieri am fost la primul spectacol din noua stagiune: Toti fiii mei, de Arthur Miller.
Premiera piesei regizate de Caramitru la National a fost mediatizata ca un eveniment.
Bag seama, cu justificare:
- E piesa pentru care Miller a luat primul premiu Tony si care l-a facut cunoscut ca dramaturg
- Piesa nu a mai fost montata in Romania de la premiera din 1948, tot la National
- Victor Rebengiuc si Sanda Toma sunt capete de afis (Mi-au si placut. Mult.)
Piesa este, in umila-mi parere, obligatoriu de vazut de cei-ce-se-preumbla-pe-la-teatre. Nu m-a impresionat insa peste masura ca spectacol, motiv pt. care am cautat recenzii sa vad ce spun coneseorii despre montare. Despre regie nicio vorba, doar despre ce-a vrut autorul sa zica in text... Daca vedeti ceva, spuneti-mi!
PS: Intamplarea face ca ultimul spectacol vazut in stagiunea trecuta sa fie tot de Miller, Moartea unui comis voiajor, piesa montata la Bulandra, cu acelasi Rebengiuc in rolul lui Loman si cu Mariana Mihut in Linda Loman . A fost cea mai frumoasa montare a piesei pe care am vazut-o.
Premiera piesei regizate de Caramitru la National a fost mediatizata ca un eveniment.
Bag seama, cu justificare:
- E piesa pentru care Miller a luat primul premiu Tony si care l-a facut cunoscut ca dramaturg
- Piesa nu a mai fost montata in Romania de la premiera din 1948, tot la National
- Victor Rebengiuc si Sanda Toma sunt capete de afis (Mi-au si placut. Mult.)
Piesa este, in umila-mi parere, obligatoriu de vazut de cei-ce-se-preumbla-pe-la-teatre. Nu m-a impresionat insa peste masura ca spectacol, motiv pt. care am cautat recenzii sa vad ce spun coneseorii despre montare. Despre regie nicio vorba, doar despre ce-a vrut autorul sa zica in text... Daca vedeti ceva, spuneti-mi!
PS: Intamplarea face ca ultimul spectacol vazut in stagiunea trecuta sa fie tot de Miller, Moartea unui comis voiajor, piesa montata la Bulandra, cu acelasi Rebengiuc in rolul lui Loman si cu Mariana Mihut in Linda Loman . A fost cea mai frumoasa montare a piesei pe care am vazut-o.
vineri, 25 septembrie 2009
Cine ce mai citeste
In metrou o tanara citea What CEO wants you to know.
Sunt oameni pe care ii preocupa astfel de lucruri si , ca efect, edituri care publica (din greu) astfel de carti.
Nu am sesisat iluminarea cititoarei la aflarea vreunui adevar absolut, dar poate de vina era ora matinala. In ce ma priveste, astept continuarea cartii, What CEO wants you to think.
PS: Poate cartea este una utila, imi cer scuze de la fanii autorului.
Titlul insa, imi starneste interesul la fel de mult ca What men want.
Sunt oameni pe care ii preocupa astfel de lucruri si , ca efect, edituri care publica (din greu) astfel de carti.
Nu am sesisat iluminarea cititoarei la aflarea vreunui adevar absolut, dar poate de vina era ora matinala. In ce ma priveste, astept continuarea cartii, What CEO wants you to think.
PS: Poate cartea este una utila, imi cer scuze de la fanii autorului.
Titlul insa, imi starneste interesul la fel de mult ca What men want.
vineri, 18 septembrie 2009
Enescu pentru incepatori
Ieri am debutat si noi la Festivalul Enescu.
Eram ca o leguma somnoroasa si expectoranta, dar cum biletele fusesera indelung vanate si disputate, m-am afisat la Sala Palatului.
Am reusit sa tusesc doar in pauza si sa nu aplaud decat la final.
Ce am vazut si, mai ales, auzit:
Sankt Petersburg Philharmonic Orchestra
Dirijor: Yuri Temirkanov
Solist: Helene Grimaud
Rachmaninov - Concertul nr. 2 pt. pian si orchestra in do minor op. 18
Ceaikovski - Simfonia nr. 6 in si minor op. 74 "Patetica"
Despre Simfonia Patetica am citit in ziarul festivalului cum ca Ceaikovschi o considera "cea mai buna si indeosebi cea mai sincera dintre lucrari". La cateva zile dupa prima auditie, compozitorul s-a stins.
Ne-a placut foarte mult si Rachmaninov, motiv pentru care eu reascult acum concertul intr-o interpretare Royal Ph. Orchestra. Curs intensiv.
Sala Palatului nu mi s-a parut potrivita pentru astfel de concerte. Prea spartana si prea putin prietenoasa. Astazi vom merge insa la Ateneu, la concertul de la miezul noptii. Abia astept. Va fi tot "prima auditie".
PS: Efortul lui Paul nu a ramas nerasplatit. Dinamo a batut cu 1-0.
Eram ca o leguma somnoroasa si expectoranta, dar cum biletele fusesera indelung vanate si disputate, m-am afisat la Sala Palatului.
Am reusit sa tusesc doar in pauza si sa nu aplaud decat la final.
Ce am vazut si, mai ales, auzit:
Sankt Petersburg Philharmonic Orchestra
Dirijor: Yuri Temirkanov
Solist: Helene Grimaud
Rachmaninov - Concertul nr. 2 pt. pian si orchestra in do minor op. 18
Ceaikovski - Simfonia nr. 6 in si minor op. 74 "Patetica"
Despre Simfonia Patetica am citit in ziarul festivalului cum ca Ceaikovschi o considera "cea mai buna si indeosebi cea mai sincera dintre lucrari". La cateva zile dupa prima auditie, compozitorul s-a stins.
Ne-a placut foarte mult si Rachmaninov, motiv pentru care eu reascult acum concertul intr-o interpretare Royal Ph. Orchestra. Curs intensiv.
Sala Palatului nu mi s-a parut potrivita pentru astfel de concerte. Prea spartana si prea putin prietenoasa. Astazi vom merge insa la Ateneu, la concertul de la miezul noptii. Abia astept. Va fi tot "prima auditie".
PS: Efortul lui Paul nu a ramas nerasplatit. Dinamo a batut cu 1-0.
miercuri, 20 mai 2009
Ellectorala
In sfarsit am vazut omul potrivit la locul potrivit in politica.
De cateva zile avem garnisite strazile din cartier cu poze electorale. Si nu oriunde, ci pe cosurile de gunoi (ei, da, exista!). Photoshopata si zambitoare, eba ia atitudine!
Si mai zic gurile rele ca nu porneste de jos...
PS: Nu am avut timp sa scriu cat mi-a placut concertul lui Sting. Nici de mai recenta seara la cinema cu Andries. Ambele de o frumoasa simplitate.
E mai putin angajant sa vorbesti despre lucruri mici.
De cateva zile avem garnisite strazile din cartier cu poze electorale. Si nu oriunde, ci pe cosurile de gunoi (ei, da, exista!). Photoshopata si zambitoare, eba ia atitudine!
Si mai zic gurile rele ca nu porneste de jos...
PS: Nu am avut timp sa scriu cat mi-a placut concertul lui Sting. Nici de mai recenta seara la cinema cu Andries. Ambele de o frumoasa simplitate.
E mai putin angajant sa vorbesti despre lucruri mici.
vineri, 20 martie 2009
Vinerea e zi de post
E atat de neobisnuit sa te trezesti si sa n-ai chef?! De nimic.
Azi sunt antisociala. Nu m-as obosi nici sa raspund la un salut, nu am chef sa vorbesc. Despre nimic oricum n-ar vorbi nimeni.
Stau cu nasul in calculatorul meu si ma 'anarhizez' cu un Seek&Destroy.
Live long and prosper!
Azi sunt antisociala. Nu m-as obosi nici sa raspund la un salut, nu am chef sa vorbesc. Despre nimic oricum n-ar vorbi nimeni.
Stau cu nasul in calculatorul meu si ma 'anarhizez' cu un Seek&Destroy.
Live long and prosper!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
