Ciresar

Aseara cred ca am simtit in nari zapada de astazi.

Altfel nu-mi explic nostalgia care m-a plesnit in drum spre casa. Mi-am amintit de o carte din copilarie. Romanul lui Molnar Ferenc, Baietii din strada Pal.

Atat de minunata mi-a parut atunci cartea, incat cred ca pret de un an am fost Nemecsek Erno. Am mestecat chit, am avut asociatia mea si sigur ca am aparat cu 'asociatii' teritoriul nostru de joaca...
Aveam o mica problema insa. Eroul murea (vitejeste, e drept!), iar eu ma simteam strasnic de bine.
M-au salvat Ciresarii in final. Cu o poveste si cu coperta a doua a volumului, o poezie de Nichita. Asa am gasit starea de a fi ciresar. Si am ajuns acasa.

My Valentine